Intilnire cu fotograful Pascal Renoux

Ioana Petcu : Pascal Renoux este pictor, grafician si fotograf. Discutind anterior cu alti fotografi, am observat ca aceste trei domenii reprezinta formula ideala pentru un artist al "vizualului". Oare creatorul se desparte in aceste trei directii sau exista ceva care le unifica? Pictor, fotograf, grafician, designer sunt masti, trasaturi schizoide sau unificatoare?
Pascal Renoux : Pictura a fost prima mea pasiune, ma intereseaza toate formele de arta care au legatura cu imaginea. Acum nu ma mai ocup decit de fotografie, dar pictura ma influenteaza in incadrarea subiectului, in sensul ca am un cadru foarte larg in jurul acestuia, asa cum era acesta in pictura renascentista.

I.P.  : Gasesc cam opt galerii care se intituleaza Nud, si mai sunt nuduri si in alte serii. Multe in alb-negru. Mai toata lumea recunoaste ca fotografia de nud nu-i foarte usor de realizat. Care este tehnica ta prin care epuisezi un nud?
P.R. : Corpul uman ma intereseaza pentru ca-mi permite sa-mi exprim mai usor sentimentele. Nudul nu e mai dificil decit realizarea unui portret, a unui peisaj... Important este sa gasesti persoana potrivita si sa ai destula incredere. Scopul meu este ca fotografia sa fie la sfirsit eleganta, indiferent de sentimentul pe care-l exprima printre alte sensuri (morbiditate, senzualitate sau exuberanta si fericire...)

I.P.  : Masculin / feminin - doua universuri vizibil despartite in lucrarile tale. In viziunea ta, care e trasatura care le apropie, ce le desparte? Femei care striga, barbati ipostaziind Cristul - artistul cauta socul, tacerea, luminile sau umbrele?
P.R. : Cred ca lucrez la fel, atit cu barbatii cit si cu femeile, rezultatul este diferit in mod esential, de vreme ce corpurile lor nu se aseamana. Cu toate acestea, imaginarul meu e mai degraba populat de imagini feminine.
Nu-mi doresc niciodata sa sochez, nu ma caracterizeaza, dar totusi nu-mi refuz niciodata sa realizez o imagine sub pretext ca nu va fi consensuala. De fapt, vreau sa ating publicul prin frumusete, prin emotie.

I.P.  : Unele dintre fotografiile tale sunt foarte simple, in sensul ca sunt foarte naturale. Aproape minimaliste. Nu exista un decor complicat, nici priviri studiate, impuse, nu texturezi imaginea. Trebuie fotografia sa respire liber, nu avem nevoie de o scena cu un obiectiv dupa care exista un fotograf regizor?
P.R. : Imi regizez fotografiile, lasind decorul la o parte, prin contrast, vidul evidentiaza subiectul. In timpul unei sedinte foto eu sunt cel care ofera innformatiile necesare la inceput, apoi las modelul liber sa se exprime... multe lucruri sunt posibile, dar eu nu fac concesii in ceea ce priveste libertatea spatiala.

I.P.  : Dupa o sedinta foto, cum te simti?
P.R. : Sedinta foto imi impune o atentie marita, o acuitate pe care nu o folosim in mod obisnuit. In cele din urma imi slabeste concentrarea si ma simt epuizat fizic - chiar daca tot ce s-a intimplat nu a fost ceva care sa constringa.

I.P.  : O serie care ne atrage atentia este Mains / Hands. Posesie si libertate - miinile ne reprezinta. Ce fel de caractere ai descoperit in perioada cind ai lucrat la Mains / Hands?
P.R. : Am realizat seria Mains in timp. Fotografiile au fost facute in afara sedintelor care nu erau dedicate acestei teme. M-au interesat miinile pentru ca ele reprezinta una din partile expresive ale corpului, dar in realitate, unele din aceste fotografii sunt portrete, altele sunt nuduri... rezultatul mi-a placut din punct de vedere graphic, asta-i tot.

I.P. : Ai un site personal, fotografiile tale se afla expuse in galerii virtuale. Crezi ca acest gen de expunere va inlocui vernisajul clasic din galeriile de arta? Si-apoi as vrea sa-mi spui daca netul este doar un mijloc de promovare sau e o "prelungire" a realului?
P.R. : Inca de la inceputul activitatii mele in domeniul fotografiei mi-am difuzat, am publicat totul pe net. Am primit ecouri care m-au incurajat sa continui. Chiar si acum aceste feed-back-uri ma sustin in efortul meu. Nu consider ca netul ar inlocui realul. Expozitiile "adevarate" sunt o alta dimensiune.

I.P. : Vreau ca in final sa-ti propun un joc. Stiu ca in fotografie iti place si folosesti lumina diminetii. As vrea sa-l lasam pe artistul Pascal Renoux, si sa-mi spuna omul ce simte in fata ferestrei dimineata? (intre paranteze fie spus, de fiecare data cind intreb acest lucru am in fata ochilor Arcul din Defense, pe care arhitectul sau danez, Johann Otto von Spreckelsen, il vedea ca o fereastra utopica, pe Axa istorica a Parisului, o fereastra a viitorului, unde oamenii vor veni sa se intilneasca. Sau imi imaginez chiar fereastra lui Saudek, pe care am vazut ca-l cunosti).
P.R.: Mie, noaptea imi stirneste frica, dimineata sunt fericit sa vad ca e ziua iar... lumina diminetii pur si simplu imi da un senstiment de siguranta.

Site-ul personal al fotografului : www.pascalrenoux.com