Culoarea - un fel de inima in organismul fotografiei

 

Citiva oameni celebri, despre culoare

 

Subiectul in discutie se pare ca a fost o problema indelung discutata de-a lungul secolelor. Sir Isaac Newton a fost primul care a conceput un cerc al culorilor. Goethe, ca estet, plecind de la teoriile lui Aristotel a ajuns la urmatoarele concluzii (astazi poate ni se par simpliste si prea usor de identificat) cu timp in urma insa, avind o insemnatate deosebita:

Culorile se definesc dinspre lumina spre intuneric

Galbenul si albastrul sunt doua culori primare, de baza

De la culorile primare, prin combinarea acestora se pot obtine altele: portocaliul etc.

Sunt lucruri pe care unora ni le-a explicat profesorul de desen in clasele primare. Ele au facut obiectul cercetarii unor nume care ne spun mult si azi. Goethe a fost un poet in descrierea sa despre culori: "Yellow in its highest purity always carries with it the nature of brightness, and has a serene, gay softly exciting character ... Hence in painting it belongs to the illuminated and emphatic side." [Birren, p.80]

Stiinta si culoarea se pare ca au facut corp comun:

In 1766, Moses Harris facea o schema completa a culorilor / nuantelor.

 

Cuperoza cauze

 

Pictorul Georges Seurat este unul dintre cei care s-au ocupat de dezvoltarea termenului "fuziune optica", experimentele sale cu obiecte aflate in miscare ajutindu-i indeosebi pe Neo-impresionisti. Teoria acestuia s-a intitulat in dictionarul sau propriu, devenit sistem apoi pentru toti - 'chromoluminarism' sau 'pictura optica'. Unul dintre exemplele relevante din lucrarile sale ar fi tabloul "Amiaza de duminica pe insula La Grande Jatte". Picturile sale au fost considerate ca dind dovada de mare omogenitate. Sigur ca nu mai incape nici o indoiala ca atit la impresionisti, cit si la neo-impresionisti, culoarea era poate mai inportanta decit forma in sine si ca mesajul se transmitea adesea prin acest principiu. Datoria artistului in acel veac era de a reinvia in ochii publicului idealurile (estetice, mentale) relevind frumusetea elementara, simpla a lucrurilor, descoperind esentele pure si extragindu-le (din natura, adica picturile sunt inca foarte aproape de real, inspirate fiind din aceasta origine, ceea ce presupune un grad nu foarte ridicat al mimesis-ului). Seurat va concluziona prin urmatoarele trei 'postulate':

- Aplicarea legilor culorilor in pictura

- Controlul asupra picturii (si)

- O compozitie ordonata.

Unul dintre cele mai cunoscute tablouri ale sale este "La baignade" 1884-1886 Vedem clar cum culorile si contrastele lor primeaza, detaliile sucomba, planurile sunt delimitate tot de colorit. Tehnica pointilista ofera ambiguitate.

 

http://www.nuceria.it

 

http://www.people.virginia.edu

 

Precizez ca fotografia apreciaza detaliile mult mai mult, ca prefera sa ramina mult mai aproape de realitate, totusi, destui artisti fotografi opteaza adesea doar pentru studiul culorilor sau a formelor imprecise. Poate cu atit mai mult cu cit ceea ce avem astazi, ne vine dintr-un timp mult mai indepartat, tehnica de care dispunem nefacind altceva decit a ne ajuta sa reformulam viziuni.

 

Conotatia culorilor

 

Rosu (#FF0000)

Mai mult decit orice alta culoare, rosul este cea care impresioneaza emotive cel mai puternic. Expunearea pe un fond rosu, consideram a fi una al carei efect se va solda cu o crestere de tensiune. Experimentele constata ca aceasta culoare produce o crestere a dorintei (apetitului), iar reactia muschilor este mai rapida cind subiectul este introdus intr-o camera rosie. Animalele de laborator cresc mai repede intr-un astfel de mediu, iar in studiile facute s-a constatat ca intr-o astfel de atmosfera exista schimbari: temperatura pare mai ridicata, iar timpul pare ca se scurge mai incet. Muncitorii obosesc mai repede si sufera mai multe accidente. Iconic vorbind, el este folosit in semnele care sa atraga atentia si pentru anumite marcaje pe echipamentele de securitate.

 

Violet (#CC00FF)

Este cea mai odihnitoare nuanta, intrucit descreste presiunea singelui, a pulsului si a respiratiei. Folosit drept culoare singura in context, este considerata mult prea puternica, insa in combinatii, poate forma accente foarte placute.

 

Albastru (#0000FF)

Este una dintre cele mai bune culori pentru relaxare, fiind si una dintre culorile cele mai preferate de catre oameni. Albastrul, fiind si culoarea care ne defineste planeta (apa poarta nuante de albastru, cerul la fel) este una a calmului si a pasivitatii. Lumina patrunde greu pe astfel de suprafete.

 

Verde (#009900)

Verdele este plasat pe o scara a reductiei stresului, la mijloc. Prezenta lui in diferite contexte este apreciata de majoritatea oamenilor. Este des utilizat in medicina, pe insemne, pe halatele de chirurgie. In combinatie cu alte culori reda stralucirea acestora.

 

Galben (#FFFF00)

Este o culoare luminoasa si "vesela", insa isi are problemele sale. Cind este folosit pe suprafete mari (pe pereti, de exemplu) oboseste si atenueaza inclinatia umana pentru culorile mai inchise de "pamint". De asemenea, s-a observat ca o expunere indelungata la galben cauzeaza frustrare.

 

Portocaliu (#FF6600)

Aceasta este culoarea asociata adesea comercialului, si fara a zimbi, putem sa vedem foarte clar aceast fenomen. Inca din 1980 cind compania Wienerschnitzel a marcat cu aceasta culoare toate produsele sale (aceasta fiind un lant fast-food) si pina astazi cind toti asociem portocaliul cu brandul Orange.

 

 

Cum ne jucam de-a curcubeul?

 

Dincolo de semnificatiile coloristice, la rindul lor aratindu-ne ca sufletul unei imagini sta in mare parte chiar in aceasta semnantica si phihologie a culorilor, mentionam ca oricit de haotic nuantata ar fi lumea, in fotografie trebuie sa tinem seama de anumite principii. Nu credem ca putem alege la intimplare un set de nuante, desi, adesea, acestea se resemantizeaza dupa context - portocaliul poate apartine atit apusului, cit si rasaritului, poate apartine impresionarii comerciale, dar si unei apatii autumnale.

Fotografia este in fapt, daca nu apeleaza doar la gama de griuri, este un joc al culorilor, fie ca acestea sunt mai multe sau se lucreaza pe monocromii. Atasez citeva contraste devenite clasice in materie de arta vizuala, design, fotografie:

 

http://www.colormatters.com

 

Daca textura, venita la rindul ei din culoare, face corpul unei imagini, atunci contrastele fac pulsatiile si dau viata, alaturi de factorul LUMINA. Se poate reprosa in oarecare masura ca gama oferita mai sus este reductionista, si ar fi pacat sa rezumam totul la doar citeva combinatii. Derivarile fac diferenta, pornind de la un parttern se poate continua foarte bine in mii de directii, aici contribuind si elemente cauzale precum imaginatia, gradul de cultura chiar sau conceptia estetica.

Nu in ultimul rind, am vrea sa punctam citeva chestiuni legate de proportii si intensitate. Cind culorile se juxtapun, ochiul percepe mixtura acestora. Mixtura va depinde de proportiile ariilor alocate. Astfel:

- Culoarea cu cea mai mare arie alocata este sic ea dominanta

- Colorile de pe suprafete mai mici sunt cele subdominante.

- Culorile accente sunte cele carora lise rezerva o suprafata mica, dar ofera un contrast din cauya intensitatii, saturatiei.

- Plasind mici arii de lumina in background-uri intunecate sau o mica portiiune intunecata pe o suprafata luminoasa, va crea un accent

- Alternind culori cu intensitati diferite, sin u doar de proportii diferite, va schimba perceptia vizuala asupra combinatiei coloristice.

Dind viata si suflare unei imagini, culoarea este un fel de organ principal, daca ar fi sa consideram fotografia un circuit de viscere, interdependente. Daca fotografia alb-negru restringe oarecum paleta de semnificatii, mizind pe anumite valori artistice, atunci fotografia color este mult mai exploatata si mai populara, pentru ca ea e o viziune mai apropiata de realitatea perceptibila.

 

Articolul se gaseste aici: http://www.seriadevineri.com/decitit.php?nr=19