Fotoreportajul in seria discutiilor de vineri
Imaginea - pilula din fiecare zi a societatii contenporane
Imaginea este, chiar daca vrem sa recunoastem sau nu, unul dintre marile
principii care ne conduc mental. Constient sau inconstient, trecatorul este retinut
de afisele stradale, fie de un grafitti desenat pe un perete, fie de
aranjamentul unei vitrine, de scenele zilnice care se petrec intre pereti sau
inafara lor. Ca suntem intr-o era in care imaginea este un fel de deus-supremo, nu este greu de recunoscut
- toate aceste prelungiri informatizate ale omului (televiziune, internet,
telefoane portabile sau aparate foto digitale) nu fac decit sa ne intregeasca
existenta intr-un spatiu bine numit 'cyber-space', o lume nu doar reificata, ci
una computerizata, in care valoarea imaginii este recunoscuta. Din aceasta perspectiva,
nu putem sa nu identificam o usoara apropiere de epoca medievalitatii, cind se
contura timpul "imaginilor si a cultului", notiunea lui imago aratindu-se foarte fecunda pe atunci. Trebuie mentionat ca
termenul, in sensul strict, se refera la obiectele figurate (sculpturi,
vitralii, ilustratii), dar si la "imagini" ale limbajului: metafore, alegorii, similitudines. Trimite, in egala masura,
si la imaginile mentale ale meditatiei si ale memoriei, ale viselor,
viziunilor. Ne construim, ca si in medievalitate, dar cu alte valente, o
societate care-si are propriul imaginar si se invirte turbionar in jurul
acestui ax. In actualitate, culoarea si forma, asezarea obiectelor in
spatialitate sunt indicii, sunt simboluri, numindu-le cu un termen general,
sau, in limbaj semiotic, devin iconuri. Intr-un context astfel asezat, rolul
fotografiei de presa este unul considerabil.
Mass media este facuta in primul rind pentru nivelul informational al
colectivitatii, dar cu toate acestea ea are o forta mult mai mare decit,
aparent, o incearca. Media devine un impact social, constiuindu-si un 'arsenal'
deja cunoscut, din text (care e din ce in ce mai zgomotos, pentru a se face
auzit), imagine (cum vom dezvolta in continuare, aflata intre hyper-vizibilitate
si plurisemantism), design (materie care ajuta la coordonarea intregului si la
receptare). Fotojurnalismul capata potente importante intre celelalte tipuri de
fotografie. Considerat si ca apartinind metodelor de manipulare, fotografia de
reportaj reuseste uneori sa depaseasca prin afectivitatea transmisa, textul
care insoteste articolul. Imagine este ceea ce vedem zi de zi, imagine este si
ceea ce oferim in exterior.
Fotojurnalismul - un terman
indeajuns de bine definit?
Inca de la inceputuri, fotografia a sedus imediat lumea presei prin
realismul pe care-l oferea. Redata, initial, prin gravura adaugata textelor,
imaginea se decala pur si simplu din continut, facind un cimp aparte. Pina in
1890, fotografia are un statut de ilustratie, an in care se trece la
similigravura, ceea ce va conduce spre dezvoltarea jurnalismului. Societatea
secolului al XIX-lea este cea care are nevoie de noutati si le cauta, Gisele
Freund considerind ca "odata cu aparitia fotografiei, o fereastra noua se
deschide spre lume", spre "etxterior", am putea chiar aprecia. Cupluri celebre
de journalist-fotograf au fost: Albert Londres/Moreau si Joseph Kessel/Zucoon.
Intr-o definitie clasica spunem
ca: "trasatura caracteristica fotografiei, este absenta oricarei inscenari, a oricarei interventii organizatorice a fotoreporterului in
evenimentul in curs de desfasurare." (1) Cu toate acestea, nu putem sa nu ne intrbam daca nu exista o cit de mica "regizare" in
spatele seriilor de imagini: fotograful isi alege unghiul mai potrivit, chiar
incadrarea nu sunt aleatorii. Totul
pina la urma se face spre a transmite mai repede si a sensibiliza receptorul.
Omul din spatele obiectivului, studiaza, in prealabil, evenimentul, isi alege
momentul favorabil de realizare a imaginii, iar totul conduce spre o
persuasuine a privitorului, posibilul public-cititor. Functia fatica are
si ea o pondere deosebita, dar factorii in realizarea reportajului foto ar fi:
-
capacitatea de a alege rapid si operativ punctul de
statie, din care subiectul expus este pus in evidenta
-
modul
de a distribui corect diferitele elemente ale compozitiei in cadru si a arata
interactiunea care se formeaza intre ele
-
utilizarea
precisa a racursiului si fondurilor de iluminare
-
obtinerea accentelor vizuale.
Impresionant sau nu, fotoreportajul trebuie sa poarte un mesaj profound pe
distanta dintre aparenta si esenta, pe ceea ce se vede si ceea ce este in
spatele nostrum, fie pe veridicitatea imaginii.
Controverse despre fotojurnalism
Intr-un articol din "Le monde diplomatique" (2), autorul Edgar Roskis
dezbate problema grandorii si decadentei din domaeniul fotojurnalismului.
Dilema s-ar afla in paradoxul de a avea foarte multe fotografii de reportaj si
un nivel mediocru de lucru. Virsta de aur a fotografiei, plasata undeva intre
1960 si 1970 este supusa imaginilor-clona si banale din actualitate. In viziunea
lui Roskis a face fotojurnalism presupune si o morala, un exercitiu al
politicilor: "Hallucinante est cette scène enregistrée en août 1994 au camp de
Kabday où l'on voit pas moins de trois opérateurs tourner autour
d'un réfugié rwandais, affamé et probablement malade du choléra, obligé de
ramper devant eux jusqu'à ce qu'ils soient satisfaits de leur composition.
Par-delà tout jugement moral, que nous dit ce photoreporter qui, pour viser son
sujet, prend appui, apparemment sans s'en rendre compte, sur le corps mort ou
mourant d'une petite Rwandaise , la disqualifiant en quelque sorte une
seconde fois ? Au moins ceci : qu'on peut s'immerger dans une réalité
sans pourtant rien voir." (3)
Si nu doar atit, despre o etica a fotojurnalismului se mai poate discuta si
din perspective 'floutage'-lor (4). Este sau nu corect a cenzura imaginea? O
remarca interesanta o intilnim in acelasi ziar (5) "Notons, au passage, que le
« floutage » des anus et des organes génitaux des victimes d'Abou
Ghraib ne faisait qu'attirer le regard sur ces parties dissimulées..."
Fotografia facuta de amatori este un alt "pericol" in defavoarea
reportajelor profesioniste. A avea un telefon mobil cu camera sau un aparat
digital care poate surprinde diferite aspecte sociale, face un fel de
concurenta camerelor venite din partea marilor companii de presa. Ne este
cunoscut de la televizor chiar cum plutesc masinile in apa venita din furtunile
din Romania, sau cum oamenii se bucura de aceste fenomene diluviene facind
baie, fara nici o grija.
Partea de dincolo de imago la Robert Capa si Bill Snead
Robert Capa, nume destul de cunoscut, facind cariera din reportajele sale,
este cel care a studiat stiinte politice la Universitatea din Berlin. Imaginile
surprinse in Razboiul Civil din Spania au atras atentia asupra numelui sau, din
care cea mai cunoscuta si mediatizata imagine este Death of a Spanish Loyalist (1936)
Ulei pentru cresterea sanilor
Seriile de reportaj sunt graitoare de la sine.
Oamenii se lupta intre viata si moarte. Distanta poate fi de o singura secunda
si te poti afla pe teritoriul nefiintei. In fotografia de razboi, poate cu atit
mai mult - acolo se citeste o intreaga istorie pe chipul oamenilor, sau o ura inspaimintatoare
pe fata luptatorului, fie indoctrinate, fie cu un psihic astfel construit. Capa
a calatorit in China, Italia, Franta, Germania si Israel. Motto-ul sau era
"daca fotografia nu e destul e buna, insemna ca nu esti destul de aproape", iar
artistul isi gaseste resursele in distant ape care fiinta umana o creeaza intre
a opta pentru viata si a se auto-distruge. El este, datorita lucrarilor sale,
cel mai faimos corespondent de razboi pentru secolul al XX-lea. Interesanta
este dislocarea intre ceea ce se vede in imaginea lui si ceea ce fotograful
dorea sa transmita: lupta sa era dusa impotriva ororilor razboiului si a
discontinuitatii umane. E ca un fel de manifest.
Nu departe se plaseaza si fotoreporterul american
Bill Snead, contemporan si un implicat in viata sociala. Snead a fost student
la facultatea din Kansas, lucrind pentru National
Geographic si Washington Post Magazine, aplecindu-se si asupra problemelor din Europa de
est, dupa ce Zidul Berlinului a cazut. Cariera lui aduna o munca acumulata in
ani de calatorie si nu putem sa nu facem remarcata seria "Refugiatilor curzi".
http://www.ljworld.com/specials/billsnead/
Oamenii se pierd si se regasesc, de o parte sau de alta a lumii. O viata
noua a inceput, acolo, departe, pe fronturile luptelor politice, nevinovatia
stind pe o masa de spital, deshidratata, infometata. In stinga medicul, in
dreapta mama, cu grija ei, nestiind ce-i ofera ziua de miine. Poate nimic mai
graitor. Pentru mai multe imagini, sugerez a se consulta site-ul, pentru ca el
chiar merita. Intrebarile sunt multe si ramin pe barierele retoricii: cind vom
intelege ca suntem piesele de razboi politic? Cind vom intelege ca nu teroarea
si nici exagerarile (fobiile) doctrinelor nu sunt raspunsuri?
Cu mesaj de o puternica incarcatura emotionala, fotojurnalismul exista ca
un document, ca o marturie a noastra, fie ca suntem romani, afgani sau
americani. Suntem in aceeasi lume, cu partile noastre negative si pozitive si
ar trebui sa fim mai atenti la realitatea care ne inconjoara. Si poate ca
Robert Capa avea dreptate, pentru ca acel "close enough" ar putea fi inteles ca
o implicare si ca o vedere mai larga asupra detaliului (apartinid exteriorului
sau interiorului uman). In cazul fotografiei de reportaj, dincolo de tehnica de
manipulare pe care aceasta o poate reprezenta, imaginea vorbeste despre viata.
Note:
(1) Lucian Tudose si Gabriela Sandu, Tehnica si arta fotografica, curs pentru
SNSPA
(2)
Paris, Ianuarie 2003
(3)
Trad. " o scena halucinanta
inregistrata in 1994, in tabara din Kabday, unde vedem nu mai putin de trei
operatori invirtindu-se in jurul unui refugiat rwandez, flamind si probabil bolnav
de holera, obligat in fata lor sa se tirasca, pina cind acestia vor fi fost
satifacuti de compozitie. De aici, orice judecata morala, pe care ne-o
sugereaza acest fotoreporter care, pentru a viza subiectul sau, se ajuta, aparent,
fara a-si da seam ape trupul mort sau muribund al unei mici rwandeze, descalificind-o
oarecum, a doua oara? Macar atit: putea-vom sa ne scufundam intr-o retaliate, fara a vedea, totusi, nimic."
(4)
Tehnica de a acoperi o parte din imagine
(5) "Le monde diplomatique", Paris, martie
2005, articolul semnat de Christian Caujolle, trad.: "In trecere, sa
semnalam ca floutage-ul anusului si a
organelor genitale al victimelor de la Abou Ghraib, nu facea decit sa atraga
privirea asupra acestor parti disimulate..."
articolul se gaseste aici: http://www.seriadevineri.com/decitit.php?nr=14
