Politically correct cu Herlinde Koelbl

 

Le vedem pe copertile revistelor, aranjate in pozitii copilaroase, elegante sau acostindu-ne cu priviri de felina estivala. Stau picior peste picior in cafenele si discuta la nesfirsit despre un episod de viata, coboara hotarite din masini cu teancuri de hirtii indosariate, tin de mina un copil sau viseaza la pantofii rosii pe care i-au zarit intr-o vitrina cind se intorceau spre casa. Cind si-au descoperit un sin, cind n-au mai putat manusi lungi, aratindu-si bratele, s-a intimplat pentru ca si-au constientizat corpul. Cind s-au imbracat in pantaloni si-au aprins tigara sau cind si-au scurtat excesiv fusta si-au dat seama ca sunt ele insele. Cit de diferit gindesc intre ele si cit de special construiesc lumi despre barbati. Semnul compensatoriu al universului, femininul este acel regim nocturn alt imaginarului, dupa cum aprecia Gilbert Durand in Structurile antropologice ale imaginarului. Venind din perioada medievala sub infatisarea lui anima, femeia a capatat dreptul de a vota, a urcat la tribuna politica, alearga pe terenul de fotbal.

 

Din timpuri indepartate si-a dedicat fiinta domeniului artelor, pornind de la imaginea femeii dansatoare numita bacanta la sarbatorile dionisiace, din Atena antica, fie de coreuta, dar fiindu-i interzisa scena teatrala, ea a devenit model dezvelindu-si usor corpul in fata pictorului. A inteles mai tirziu, in medievalitate, faptul ca e bine sa fii o protectoare a artelor. Un fel de privitoare din exterior a ceea ce se putea imagina, femeia s­-a simtit din ce in ce mai aplecata spre aceasta latura si, incet, devine creatoare: George Sand scrie, Jeanne Duval (muza lui Chalers Baudelaire) este actrita, iar Sofonisba Anguissola, de origine siciliana, devine pictorul de la curtea Spaniei. Angoasati sau nu, incitati, barbatii privesc, iar ele-i privesc la rindul lor. Suntem in universal dual care se reflecta pe sine si se afla in cautare.

 

 

Sub semnul Evei

 

Perceptia femeii despre ceea ce o inconjoara este uneori clar departe de cea a barbatului, alteori insa se poate identifica. Distanta de viziuni artistice au dus la forme dihotomice de genul scriitura masculina vs. scriitura feminina, perceptie vizuala masculina vs. perceptie vizuala feminina, "ureche" masculina vs "ureche" feminina. Pina si in cazul lecturilor se poate face o distinctie intre tipul de lectori, este ceea ce descoperea M. Calinescu in A citi. A reciti, facind separatia intre lectura de tendinta masculina si cea feminina. Oricit am vrea sa stergem limitele care fac distinctii intre cele doua perceptii asupra lumii, de la mitul androginului din Platon citire, nu prea mai avem scapare. Semnalam ca s-au facut cercetari care au ajuns la concluzia ca arta creata de femei se poate distinge prin citeva trasaturi. Un oarecare angajament al artistei se poate deduce, care tine cont de continut, suport de continut si context. Or contextul este adesea cel social diachronic. Totusi ceva le diversifica si daca uneori au fost considerate 'picturiste', produsul final se diversifica mult, prezentindu-se intr-o eterogenitate care vizeaza forma si tema aleasa. Daca ar fi sa constringem, desi aspectul este destul de discutabil, observatia generala privind "o poetica" a limbajului feminin creator se aseaza sub forma identitatii: "Elles adoptent une iconographie qui place le sujet-femme au premier plan du langage plastique et visuel avec comme objectif de rendre enfin visible et audible l'expérience des femmes, leurs points de vue, leurs conditions personnelles, sociales et politiques. Certaines explorent aussi les structures qui conditionnent leur réalité. La question identitaire est donc, en ce sens, centrale." (1)

 

Putem discuta faptul ca trebuie facuta o distantare neta intre arta feminina si arta feminista. Termenii se pot confunda, relativ, usor, desi numai o remarca in treacat ar putea fi relevanta: exista scriitura feminina (fie orice alt tip de exprimare artistica) si in cazul barbatilor: viziunile romantismului nu erau straine de aceasta forma delicata, supusa umbrei, clarobscurului si liniei curbe, confuze. Pe de o parte, fie ca aceasta arta feminina vorbeste despre experineta, incarcatura biografica a unei artiste, explorind reprezentantul, fie ca isi doreste sa esafodeze considerentele feminine sau, contrar, sa le distruga, e un stil marcat de o unduire interioara. De cealalta parte, feminismul in arta merge pe o tendinta mult mai militanta si divergent sociala. Este un paradox, destul de interesant, cum prin punerea in practica a unui deziderat de egalitate, cercul feminist reuseste sa se inchida mult si sa se izoleze cu o individualitate speciala. De altfel, este recunoscut faptul ca feminismul este perceput ca un "program" schimbare in cadrul politicii sociale.

Revind insa pe subiectul nostru, in privinta fotografiei, artistele isi vor acorda parte din munca acelui centru pe care tocmai l-am precizat: femeia. "En s'appropriant l'appareil et en portant un regard sur elles-mêmes ou sur les autres femmes, certaines femmes photographes font basculer la notion de femmes-objet, dépendante du regard de l'autre. Alors qu'elles étaient auparavant celles dont ils parlaient, objets de questionnement, objets de désir ou objets de domination, en se mettant en position d'énonciation, elles se constituent sujets." (2) Femeia ca privitor are ceva care depaseste bariera aparentei, merge spre lumea de semnificanti din interior si reformuleaza intr-un limbaj tipic, delicat sau violent si elegant, in acelasi timp. Una dintre fotografele cunoscute, contemporane, Herlinde Koelbl, o vom pune sub lupa astazi, pentru a-i analiza simtul feministo-feminin, care se distinge in peisajul visual mondial.

 

Ea il priveste - citeva considerente asupra fotografei Herlinde Koelbl

 

Cunoscuta drept unul dintre fotografii autodidacti, Koelbl si-a inceput cariera in acest domeniul acesta in anul 1975. Lucrind pentru magazinele Stern, Zeit Magazin, New York Times, a lucrat in fotojurnalism si a vizitat foarte multe locuri, de unde a strins si imagini pentru una din expozitiile sale pe teme biblice. Munca sa se rezuma pe fotografia de publicatii, artistica, dar dedicate revistelor, albumelor. Specializata in portretistica, Herlinde are mai multe carti editate dintre care Fine People da la o parte masca sociala a oamenilor pe care i-a urmarit la serile de receptii, la petreceri, vernisaje si la sedinte / show-uri fashion. Unul dintre primele sale albume Men (Manner) este dedicate fotografiilor de nud masculin. Oarecum bulversant prin aparitie si prezentare, albumul desvaluie, sau si mai bines pus, dezbraca, aceasta lume virila, intr-o inocenta si o epidermicitate cum mai rar poate fi transpusa in fata obiectivului fotografic. Sub impulsul unei patologice, dar delicate maternitati, imbratisarile dintre barbati formeaza una din temele albumului. Lumina se scurge intru redarea estetica a corpului masculin uneori inconstient de sine, alteori amintindu-ne de ipostaza efebului grec, de viziunea impudica semi-voluptoasa a unei sarbatori antice spre sfirsit.

Barbatul nu este doar excitarea prin estetism, este si grotescul carnal, este si ceea ce se ascunde in fiecare dintre reprezentantele sexului slab (cit de slab?!). Doar doua exemple, relevante in care nu mai este cazul sa discutam compozitia, lumina sau atmosfera, intrucit atmosfera transpare de la sine.

Cu siguranta, viziunea unei femei fotograf asupra unui barbat este diferita de cea a unui barbat fotograf pe acelasi subiect. Si Koelbl a fost constienta de acest fapt, mergind pina la capat - pina la a arata. Plecind de la elemente de costum, o serie de imagini acordate uni alt fotoraf celebru, Robert Mapplethorpe, descopera latura teatrala care vine din eu intru relevarea la suprafata vizibila a individului uman. Artistul controversat (si pentru arta sa purtind adesea asupra nudului masculin, dar si pentru orientarile sale sexuale) da viata unui personaj aflat la intersectia dintre fizicul adamic si gestul sau expresia Evei. Ochiul artistei simte si ne prezinta aceaste ipostaze care apartin, orice am repugna, fiintei umane. Cert este ca Koelbl nu s-a oprit doar pe aceaste aspecte si, fiindu-i apropiata tehnica portretului, in una dintre cele mai cunoscute si apreciate lucrari ale sale Jewish Portraits face o prezentare a personalitatilor germane cu origini evreiesti, munca ei bazindu-se de acasta data si pe mai multe dialoguri purtate cu oamenii care au fost in fata obiectivelor foto.

 

Mult disputata problema lui "a fi barbat si a fi femeie" constituei punctul de atractie sau locul din care nu mai gasesti scapare, innodat intre firele intrebarilor dintr-o parte sau din cealalta. Koelbl nu este singura a fi cercetat in mod vadit teritoriul adamic, iar ceea ce ne demonstreaza oricare alta artista aflata in procesul creatiei este ca tarimul masculinitatii poate fi vazut din exterior (spre exemplu ceea ce am demonstrat prin prezentarea albumului Manner), dar si din interior - experimentat pe propriul eu. Daca o femeie isi implica ochiul in corpul sau, mai larg, in existenta unui barbat, este pentru relevarea luminlor diferite si contopite in acest paradox care ne constituie ca fiinte. Fotografia arata in mod direct aceasta realitate si poate ca prin aceasta este si cu atit mai controversata si mai supusa analizei.

 

(1)   trad: "Ele adopta o iconografie care are drept subiect femeia, in prim-planul limbajului plastic si visual, avind drept obiectiv sa faca in sfirsit vizibila si audibila aceasta experienta, punctul de vedere feminin, conditile personale, sociale si politice. Unele exloreaza si structurile cotidianului realitatii lor. Problema identitara este astfel, in acest sens, centrala." (revista Sysiphe, martie 2005, articol de Eve Lamoureux, Les femmes artistes mobilisées dans le féminisme au Québec)

(2)   trad: "Cunoscind aparatul si acordindu-si o privirea asupra lor sau asupra celorlate femei, unele fotografe fac sa basculeze notiunea de femeie-obiect, dependenta de privirea celuilalt. Astfel incit ele erau inainte cele despre care chiar ele vorbeau, obiecte supuse dilemei, obiecte ale dorintei sau ale dominatiei, punindu-se in pozitie de enuntare, ele se constutuie in subiecte." Gagnon, Lise, "Québec 70-80 : à travers la photographie les femmes et l'identité", 1990, eseu Arts et opinions, p. 52-67

 

fotografii preluate de pe:

http://www.antiqbook.nl/boox/zaa/2672.shtml

http://www.rebellog.com/text/foto/koebl.htm

 

articolul se gaseste aici: http://www.fotografa.ro/index.php?cmsID=3&newsID=374