O lume "Madalina Iordache": cind te exprimi pe tine insati cu sinceritate, nu poti gresi.

Galeria artistei se regaseste in paginile Photo Magazin iar Business Magazin i-a folosit-o intr-un studiu despre arta pe internet. A deschis doua expozitii de fotografie (Asylum si Photophobia - ambele in 2006). A fost premiata la concursul Adobe Digital Imaging Contest si colaboreaza cu editura Polirom pentru realizarea copertilor de carte. Ii plac "Schindler's List" (Steven Spielberg) si "A Hundred Years of Solitude" (Gabriel Garcia Marquez) si ne-a impartasit citeva ginduri in paginile revistei noastre.

 

1.         Am observat, Madalina, ca pina la urma arta fotografiei digitale te defineste. Apararitiile tale publice au fost mereu consemnate ca evenimente deosebite: doua expozitii de fotografie in Iasi, interviuri, articole si fotografii publicate in Photo Magazin, premii si participari la diferite concursuri: de ce ai ales fotografia si de ce prelucrarea digitala?

 

O sa sune cliseistic, dar adevarul este ca nu eu am ales fotografia si arta digitala, ci ele m-au ales pe mine. Spun asta pentru ca am experimentat mai multe fete ale artei, am desenat si am pictat de cind ma stiu si chiar eram cit pe ce sa ma dedic unei cariere in arta traditionala, dupa care am cochetat, o perioada destul de lunga, cu arta literara chiar... Cind am descoperit fotografia si posibilitatile pe care le aduce prelucrarea digitala, am fost captivata de acestea si nu peste mult timp am stiut ca am gasit un mediu care imi permite sa ma exprim mai bine decit oricare altul, care mi-a oferit cele mai multe satisfactii in explorare si autoexplorare, mi-a permis sa ma dezvolt in ritmul meu si sa ma simt in acelasi timp confortabil si mereu surprinsa de posibilitatile oferite.

 

 

2.         Este cunoscuta disputa dintre aparatul analog si digital. Ai fost vreodata condamnata de faptul ca nu respecti fotografia, preferind prelucrarea ei, in detrimentul caracterului clasic?

 

Da, de nenumarate ori... Mi s-a reprosat ca lucrarile mele nu sint fotografie. Paradoxul este ca nici macar nu am pretins ca ele sint fotografie - sint arta digitala care au la baza fotografia! (Spre deosebire de pictura digitala, grafica vectoriala si cea 3D, care sint realizate in totalitate pe calculator, fotografia servindu-le, citeodata, doar de referinta.) In concluzie, realizez fotografie, dar aceasta este doar baza lucrarilor mele, care seamana, pina la un punct, cu un colaj fotografic, desi tehnica este mult mai complexa. In ultimul timp insa, primesc comentarii de genul "De obicei nu imi place arta digitala, dar lucrarile tale..." Ceea ce ma face sa zimbesc, pentru ca exista multi artisti digitali foarte talentati.

Am fost foarte dezamagita sa citesc recent intr-un interviu cu un talentat pictor roman stabilit in Canada ca el nu crede ca se pot transmite energii si sentimente in creatia cu ajutorul calculatorului. Ei bine, se poate, chiar daca pare imposibil pentru cineva obisnuit cu "arta tangibila". Eu fac asta de cite ori ma angajez intr-o noua lucrare. Iar faptul ca energia si sentimentele transmise sint regasite in cel care priveste mi-a fost dovedit de nenumarate ori.

3.         Lucrarile tale se aduna intr-un fel de imaginar feminin. Vorbeste-ne putin despre aceasta lume a femeii, despre ceea ce ramine dincolo de imagine.

 

Cea mai mare parte a lucrarilor mele sint intr-o mare masura autobiografice, as putea reconstrui din ele un fel de calatorie spirituala in care am consemnat cu ardoare "evenimentele", din dorinta de a le intelege, de a mi le autoexplica, de a le asimila... Un gest de autocunoastere, daca vreti. Intregul an 2005 a fost pentru mine o aventura cu iz de roman care se reflecta fidel, cronologic, in lucrarile respective... In rest, atunci cind nu vorbesc despre mine intr-o lucrare, distilez subiectul, realitatea, ideea pe care mi-o propun si ii dau o interpretare personala, care pina la urma tot ajunge sa ma reflecte partial ca intr-o oglinda. De fapt, cred ca aceasta este o buna strategie pentru a ramine original: fiecare om este unic, ca set de trairi, idei si credinte, iar cind te exprimi pe tine insati cu sinceritate, nu poti gresi.

 

4.         In general, artistii au diferite moduri de a lucra, sedintele foto se petrec cu "tabieturi" sau dau loc unor adevarate "peripetii" (mai ales outdoor-urile). Povesteste-ne cum e studioul tau, cum se simte acolo un model si cum ajungi sa-ti inchegi ideea-mesaj?

 

Studioul meu este oriunde sint eu. Avind in vedere ca pina acum am dus o viata destul de "nomada", mutindu-ma frecvent si in locuri improprii stabilirii unui studio permanent, nu mi-am facut obiceiul de a fotografia in aceeasi locatie si nici nu am tabieturi... Pot fotografia oriunde, atita vreme cit modelul se simte destul de relaxata ca sa-mi exprime ceea ce-mi doresc de la ea. Stiu mereu ceea ce vreau sa obtin intr-o sedinta foto, de aceea nu prea am parte de surprize... Asta pentru ca de fiecare data cind am o idee, mai intii o dezvolt si o distilez in mintea mea (uneori pe parcursul mai multor zile), apoi o schitez pe hirtie, ca sa pot vizualiza compozitia si toate elementele pe care va trebui sa le fotografiez. Rar mi se intimpla sa fac o lucrare spontana sau "intimplatoare". Imaginile mele sint concepte indelung meditate in care imi place sa plantez simboluri, ce se desfac in straturi, pe masura ce patrunzi mai adinc...

 

 

5.         Ce a insemnat pentru tine expozitia din Libraria Humanitas, Asylum, in a carei galerie am vazut maturitatea si reusita unei fotografe?

 

Asylum a fost pentru mine un moment foarte emotionant. In plan artistic, am realizat eu insami cite s-au schimbat de la expozitia precedenta, Photophobia, deschisa cu doar citeva luni in urma. Am avut o echipa grozava care m-a ajutat mult, iar rezultatul a fost, cred, pe masura. In plan personal, putini stiau la momentul respectiv, era ultima mea iesire publica in Romania pentru mult timp, si a fost ultima oara cind m-am intilnit cu multi prieteni si cunoscuti. La mai putin de doua saptamini dupa vernisaj am plecat in Florida.

 

6.         Stiu ca lucrezi si pentru Editura Polirom - cum este sa concepi o ilustratie de carte?

 

Mi-a placut mereu literatura si, cind mi se ofera ocazia sa realizez o coperta, pentru mine e o provocare: de a gasi acele simboluri si imagini care sa exprime cel mai bine esenta cartii, dar sa o faca intr-un mod artistic si, pe cit posibil, original. Coperta trebuie sa vinda cartea, sa fie atragatoare, dar mai mult de atit, pentru mine e important ca imaginea respectiva sa aiba si o valoare in sine insasi.

7.         Spicuind din biografia ta, am aflat ca ai terminat studiile de Jurnalism. Spune-mi, nu te-a tentat niciodata fotojurnalismul?

 

Fotojurnalismul... mi-a placut dintotdeauna, am studiat carti despre fotojurnalism si urmaresc mereu cu placere rezulatele concursurilor de profil si am mare respect pentru fotoreporteri. Insa nu mi-am dorit niciodata sa fac fotojurnalism, nu mi s-ar potrivi, sint mult prea meticuloasa in conceptie si in postproductie... Spontaneitatea mea se exprima in idei, nu in lucrarea propriu-zisa. Iar ca fotoreporter ai trebuie sa fii nu doar ager, dar si mereu pe drumuri, departe de confortul unei vieti de familie...

 

8.         Acum esti plecata in America, mai exact te-ai mutat in Florida. Cum se vede viata fotografica acolo in comparatie cu Romania?

 

Viata artistica, in general, are proportii ametitoare aici, in sudul Floridei. Numai intr-un singur oras din apropiere (Boca Raton) sint mai multe galerii de arta decit, probabil, in toata Romania. Miami e un alt centru important al artelor, in plina dezvoltare. Intre arte, fotografia isi are locul meritat, numarul galeriilor care expun frecvent fotografie o demonstreaza. Socotiti, pe linga acestea, nenumaratele universitati si colegii in care se studiaza arta fotografica, cluburi de fotografie, competitii...

Dar, in vreme ce majoritatea competitiilor internationale (inclusiv International Photography Awards, International Color Awards si Trierenberg Super Circuit) accepta arta digitala derivata din fotografie, galeriile sint inca reticente si prefera inca arta traditionala. Incet-incet insa, arta digitala isi va consolida statutul si in rindul acestora si al colectionarilor de arta.

 

9.         Ce anume va aduce nou Madalina Iordache-Levay in 2007?

 

Ca de obicei, am o multime de proiecte, in diferite stagii de desfasurare. Dintre acestea, va pot mentiona o viitoare apartitie cu doua lucrari in Expose 5, produs de Ballistic Publishing, Australia, cel mai renumit album anual de arta digitala, prezentind artisti din toata lumea. Voi continua sa ilustrez pentru Editura Polirom. Sint foarte entuziasmata de o viitoare colaborare cu pictorita Carrie-Ann Baade (www.carrieannbaade.com), pe care am cunoscut-o prin intermediul unei comunitati virtuale. Sint de asemenea posibile citeva aparitii in galeriile locale. Si, desigur, voi continua sa adaug noi lucrari galeriei mele online.

 

Lucrarile artistei si gindurile ei se pot vizita pe site-ul personal: www.madyiordache.com

 

Articolul se gaseste aici : http://www.fotografa.ro/index.php?cmsID=3&newsID=69