Nu stiu, povestea cu Zenitul lui taica'miu a inceput sa fie stiuta cam de toti prietenii, asa ca prefer sa spun ca fotografia este tacerea mea. Tacere in sensul de prezenta-absenta, in sensul de moment cind inlauntrul meu se populeaza de forma si cuvinte nerostite.
GALERII
Ea crede ca nu exista expozitii, nu exista vernisaje: exista doar momente perfecte de intilnire cu cei dragi si momente de a arata celorlalti ce ai gindit sau cum vezi tu lumea palpabila. Exista doar intilniri cind se cinta la chitara, se bea ceai si se rontaie ciocolata, se fumeaza narghilea... Indiferent daca asta se intimpla intr-o cafenea sau intr-o sala de expozitie.
ARHIVA
priviri indragostite aparatul meu foto este de fapt retina. spatiul viu in care semnele se regasesc.
fara cuvinte in alb si negru fotografia exista atita vreme cit exista locusorul de sub stern. acolo...
povesti sfarsite dincolo de ochii ioanei ioana nu mai avea ochi, sau ii avea foarte adinc in cap...
soarele, soparla si ingerul meu...fani intii e senzatia aia cind nu esti bine treaz si te intrebi stai cine sunt...
nici un cuvant despre acest univers citeva locuri uitate, cladiri rasturnate in baltile de pe trotuare...